Versuri - "Ce bine ca esti" (de Nichita Stanescu) br br br "E o întâmplare a fiintei mele br si atunci fericirea dinlauntrul meu br e mai puternica decât mine, decât oasele mele, br pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare br mereu dureroasa, minunata mereu. br br Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte br lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart br fluviul rece în delta fierbinte, br ziua de noapte, bazaltul de bazalt. br br Du-ma, fericire, în sus, si izbeste-mi br timpla de stele, pâna când br lumea mea prelunga si în nesfirsire br se face coloana sau altceva br mult mai inalt si mult mai curând. br br Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt! br Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se, br doua culori ce nu s-au vazut niciodata, br una foarte de jos, intoarsa spre pamânt, br una foarte de sus, aproape rupta br în infrigurata, neasemuita lupta br a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.