1 O, Doamne, vezi ce furtună,br Ce vifor îngrozitor?br Ce nor des, ce întunecime;br Nu-i scăpare şi-ajutor!br Ori, deşi pierim nu-Ţi pasă?br Cum poţi să dormi adânc?br 'N tot momentul ne-ameninţă moarteabr Peste-acest adânc umblând.br br Corulbr Vântul, mare ascultă de Mine, linişte.br Furtuna pagubă nu face,br Nici om, nici demoni sau orice fie,br Să piară corabia nu poate,br Când Domnul cerului în ea doarme.br Căci toate Mi se supun Mie:br Linişte să fie.br Căci toate Mi se supun Mie;br Deci, linişte.br br 2 Doamne, grijuri mă apasă;br Zi, noapte n-am odihnă.br Inima mea-i adânc rănită,br Scoală şi mă vindecă.br A păcatului furtunăbr Urlă asupra mea,br Am să pier Doamnebr 'Nvăţătorule,br O, vino nu mă lăsa.br br 3 Doamne-acum a trecut spaima,br Natura-i liniştită;br Peste adânc soare luceştebr Şi am pace-n inimă.br Te aştept Doamne pe Tine,br Singur nu mă lăsa.br Cu Tine-ajung limanul cu pace,br Unde mă voi repausa.